Definita cuvantului împrejmuire
ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împrejmuire
SCUIPĂTOÁRE, scuipători, s. f. Vas special în care se scuipă. – Scuipa + suf. -ătoare. Vezi definitia »
pierdere totala sau partiala a memoriei-Din fr. amnesie Vezi definitia »
IGNORÁRE, ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora. Vezi definitia »
PROPULSÁRE s.f. Acțiunea de a propulsa și rezultatul ei. [< propulsa]. Vezi definitia »
BINEFÁCERE, binefaceri, s. f. (Adesea fig.) Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după lat. benefacere). Vezi definitia »