Definita cuvantului împuternicit
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împuternicit
MEGALOCÍT, megalocite, s. n. (Biol.) Celulă roșie, mare, care apare în sânge în cursul anemiei pernicioase. – Din fr. mégalocyte. Vezi definitia »
smânțărít, smânțărítă, adj. (reg.; în sintagmă) mere smânțărite = mere timpurii. Vezi definitia »
AZOTÍT s.m. Sare a acidului azotos; nitrit. [< fr. azotite]. Vezi definitia »
RIT s.n. 1. Practică, ceremonie religioasă; ritual. ♦ (Fig.) Rânduială, tipic. 2. Confesiune (2). [Pl. -uri. / cf. fr. rite, it. rito, lat. ritus]. Vezi definitia »
PRACRÍT s.n. Dialect indian derivat din sanscrită. [< fr. prakrit < cuv. hindus]. Vezi definitia »