PARTITÚRĂ s. f. text muzical distribuit pe partide vocale sau instrumentale, astfel încât să poată fi urmărit concomitent. ◊ compoziție muzicală. (< it. partitura, germ. Paritur) Vezi definitia »

STERÍNĂ s. f. sterol. (< germ. Sterin) Vezi definitia »

crácoviță, crácovițe, s.f. (reg.) manta țărănească; ghebă (ghibă). Vezi definitia »

COFETĂREÁSĂ, cofetărese, s. f. Femeie care face sau vinde produse de cofetărie¹. – Cofetar + suf. -easă. Vezi definitia »

MELODRÁMĂ, melodrame, s. f. 1. Dialog cântat în tragedia antică greacă, între un corifeu și un personaj. 2. Dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă. 3. Operă dramatică în care acțiunea complicată, neverosimilă, cu scene pline de groază, alternează cu scene comice, convenționale, de un patetism violent, rezervându-se un loc însemnat neprevăzutului. – Din fr. mélodrame. Vezi definitia »