EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia) Vezi definitia »

PURÍNĂ s.f. Compus organic derivat din acidul uric, zeama murdară scursă din bălegar sau din gunoaie. [< fr. purin]. Vezi definitia »

VĂLICÍCĂ, vălicele, s. f. Diminutiv al lui vale; vălișoară. – Vale + suf. -icică. Vezi definitia »

IPÉRBOLĂ, iperbole, s. f. V. hiperbolă. Vezi definitia »

BURSÍCULĂ s.f. (Bot.) Organ în formă de pungă. [< fr. boursicule]. Vezi definitia »