CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz. Vezi definitia »

BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băltăreți, -e, adj. De baltă; p. ext. Din regiunea bălților. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Numele unui vânt călduț, umed, care bate dinspre miazăzi. – Baltă + suf. -ăreț. Vezi definitia »

GHIGÓRȚ, ghigorți, s. m. V. ghiborț. Vezi definitia »

slovenéț, -eáță, adj. (înv.; despre oameni) elocvent; care are știință de carte. Vezi definitia »

neniúț s.m. (reg.) neniuluc, neniuluț (de la „nene”). Vezi definitia »