BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani. Vezi definitia »

telepăduí vb. IV (reg.) a se statornici, a se stabili, a se instala. Vezi definitia »

învițuí vb. IV refl. (înv.) a căpăta viață, a-și trage viața (din ceva). Vezi definitia »

năsluí, năsluiésc, vb. IV (reg.) a da năvală. Vezi definitia »

șfiluí, șfiluiésc, vb. IV refl. (reg.) a uza de toate mijloacele pentru a parveni, a se folosi de împrejurări. Vezi definitia »