CNEZÁT, cnezate, s. n. Formă de organizare politică de tip statal (la români și la slavi) în evul mediu bazată pe autoritatea cneazului; teritoriu stăpânit de un cneaz. – Cneaz + suf. -at. Vezi definitia »

FORJÁT, -Ă adj. (Despre metale) Lucrat prin forjare. ◊ Fier forjat = oțel lucrat cu ciocanul în diferite forme și întrebuințat în ornamentație. [< forja]. Vezi definitia »

NEARÁT, -Ă, nearați, -te, adj. (Despre suprafețe de pământ) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + arat². Vezi definitia »

URCÁT², -Ă, urcați, -te, adj. (Despre venituri, sume, prețuri) Care a devenit (mai) mare. – V. urca. Vezi definitia »

DEZARTICULÁT, -Ă adj. 1. (despre membre, oase) scos din articulație. 2. (fig.) cu mișcări necoordonate; dezechilibrat. 3. (despre sunete, cuvinte) rău articulat, neclar. (< dezarticula) Vezi definitia »