CATIONIT (‹ fr. {i}) s. m. Substanță naturală sau sintetică, organică sau minerală capabilă să rețină cationii dintr-o soluție prin schimb cu ionul de sodiu sau de hidrogen pe care-i conține; este folosit la dedurizarea și deferizarea apei. Vezi definitia »

HORNBLENDÍT s. m. rocă granulară din hornblendă. (< fr. hornblendite) Vezi definitia »

CALCANTIT (‹ fr. {s} gr. khalkos „cupru” + anthos „floare”) s. n. Sulfat de cupru hidratat, natural, format ca mineral secundar în zonele de oxidație ale zăcămintelor de sulfuri cuprifere și sub formă de stalactite pe pereții galeriilor nearisite din regiunile cu climă uscată. Are culoare albastră-verde și luciu sticlos. Este folosit în agricultură ca fungicid (zeamă bordeleză), în vopsitorie, imprimerie. Sin.: piatră vînătă. Vezi definitia »

zvâcnít (rar) s. n. Vezi definitia »

BORĂÍT s. n. Brăhnit. – V. borăi. Vezi definitia »