tușiná (-néz, -át), vb. – 1. A tunde. – 2. A tunde oile. Lat. tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul vb. *tonsĭonāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; cf. Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmaș rom. tușină „tunsoare, lamă tunsă”, cuvînt puțin atestat de Pușcariu 1783; Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 328; Lacea, Dacor., II, 626; REW 8783), cf. sard. tosone, fr. toison. – Der. tușinat, adj. (tuns; tăiat); tușinătură, s. f. (canură, partea mai scurtă a lînii). Vezi definitia »

BUFONÁ vb. intr. a spune, a face bufonerii. (< fr. bouffonner) Vezi definitia »

CORÓNA s.f. Tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune. [< it. corona, fr. couronne]. Vezi definitia »

BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA (BOSNA i HERCEGOVINA), rep. în cadrul Iugoslaviei, situată în partea centrală a țării; 51,1 mii km²; 4,44 mil. loc. (1988). Limba de stat: sîrbo-croata. Cap. Sarajevo. Orașe pr.: Zenica, Banja Luka, Mostar. În V se întind Alpii Dinari iar în N o mică parte din C. Savei. Climă temperată, cu nuanțe mediteraneene în V. Rîuri, care constituie importante surse hidroenergetice (Bosna, Drina, Vrbas). Expl. de cărbuni, min. de fier, zinc, plumb. Întreprinderile ind. produc: oțel (60% din prod. federației), energie electrică, utilaj electrotehnic, minier, chimic, produse textile și alim. Pomicultură, viticultură, silvicultură. Culturi de grîu, porumb, floarea soarelui. Locuită din antic, de triburi ilirice, întră în stăpînirea Romei (sec. 3-1 î. Hr.). În sec. 7-12 iau ființă primele cnezate și regate slave: Banatul Bosniei (regat din 1377) și Banatul Rama (Herțegovina). Invadată de turci (1386), Bosnia a devenit prov. otomană (1463), iar Herțegovina în 1482. Ocupată în 1878 de Austro-Ungaria, în 1908 prov. B. și H. a fost anexată la aceasta. După primul război mondial, integrată Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor (din 1929 Iugoslavia). Una dintre cele șase rep. federale ale Iugoslaviei (1946). În 1991 și-a declarat independența. Vezi definitia »

desemná (-néz, -át), vb. – A indica, a semnala. Fr. désigner, adaptat conform paralelismului signe-semn. Vezi definitia »