Definita cuvantului început
ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu început
AERONAÚT, -Ă s.m. și f. Cel care conduce (sau călătorește cu) un vehicul aerian. [< fr. aéronaute, cf. lat. aer – aer, nauta – navigator]. Vezi definitia »
FĂCÚT1 s. n. 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei; săvârșire, îndeplinire; pregătire, preparare; confecționare; fabricare. 2. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 3. (Pop.) Destin, soartă. – V. face. Vezi definitia »
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. Vezi definitia »
TRIBÚT s.n. 1. Birul pe care era obligat să-l plătească un popor învins unei puteri cuceritoare. 2. Obligație, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuție în general. ♦ A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. [< fr. tribut, lat. tributum]. Vezi definitia »
sărut mănușițele Vezi definitia »