Definita cuvantului început
ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu început
GLACIONAÚT s. m. navigator printre ghețari; specialist în glacionautică. (< glacio- + -naut) Vezi definitia »
FLÁUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. ◊ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut. – Pl. și: (m.) flauți] – Din it. flauto. Vezi definitia »
NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar. – Ne- + mai1 + văzut. Vezi definitia »
REVOLÚT, -Ă adj. 1. Care și-a încheiat cursul, care s-a terminat; împlinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Întors în afară, în jos. [Cf. fr. révolu, lat. revolutus]. Vezi definitia »
STRĂNÚT1, strănuturi, s. n. Strănutat. – Postverbal al lui strănuta. Vezi definitia »