Definita cuvantului încetare
ÎNCETÁRE s. f. Acțiunea de a înceta și rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârșit. ◊ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat. ◊ Expr. Încetare din viață = moarte, deces. – V. înceta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încetare
EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima. Vezi definitia »
PLUSVALOÁRE s. f. Valoare nou creată de către muncitorii salariați în procesul de producție peste echivalentul valorii forței lor de muncă și însușită gratuit de către patroni. ◊ Plusvaloare absolută = formă a plusvalorii obținută prin prelungirea zilei de muncă peste timpul de muncă necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativă = formă a plusvalorii care rezultă prin reducerea timpului de muncă necesar și mărirea corespunzătoare a timpului de supramuncă în urma creșterii productivității muncii. – Plus1- + valoare (după fr. plus-value). Vezi definitia »
DEZACTUALIZÁRE, dezactualizări, s. f. Acțiunea de a se dezactualiza și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-]. – V. dezactualiza. Vezi definitia »
COLEOPTÉRE s. n. pl. ordin de insecte cu șase picioare și patru aripi, două întărite, acoperindu-le pe celelalte două, subțiri, membranoase. (< fr. coléoptères) Vezi definitia »
CARENÁRE s.f. Acțiunea de a carena și rezultatul ei; carenaj. [< carena]. Vezi definitia »