Definita cuvantului încheietor
ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încheietor
CODIFICATÓR, -OÁRE, codificatori, -oare, adj. (Rar) Care codifică. – Din fr. codificateur. Vezi definitia »
ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. Care dă curaj, care stimulează. [< încuraja + -tor]. Vezi definitia »
SCRIPTÓR I. s. m. 1. scrib care (tran)scrie. 2. scriitor, autor. 3. funcționar în cancelaria Vaticanului care scrie bule papale. 4. cel care, cu mâna sa, scrie un text. II. s. n. aparat înregistrator. (< germ. Skriptor, lat. scriptor) Vezi definitia »
REUNIFICATÓR, -OÁRE adj. care reunifică. (< fr. réunificateur) Vezi definitia »
CASIODOR (Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus Senator) (c. 485-578), om politic, istoric și erudit roman. Demnitar la curtea regelui ostrogot Teodoric. A scris „Istoria goților” (12 cărți), „Cronica” și „Variae” (culegere de legi). Vezi definitia »