Definita cuvantului înconjur
ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjúr. – Var.: încúnjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înconjur
ZGÚNZUR s.m. v. zgrunzur. Vezi definitia »
RÉGUR s.n. (Geol.) Sol argilos de culoare neagră, format în regiunile tropicale și subtropicale uscate. [< germ. Regur < cuv. indian]. Vezi definitia »
CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus. Vezi definitia »
MICRODÚR s. n. material sintetic înlocuitor de talpă, rezistent, ușor și flexibil. (< micro/poros/ + dur/abil/) Vezi definitia »
bonjúr2 (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjúri Vezi definitia »