CONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus]. Vezi definitia »

INGÉNUU, -UĂ, ingenui, -ue, adj., s. f. 1. Adj. Care vădește simplitate, naturalețe împletită cu sinceritate și cu naivitate, plin de ingenuitate; candid. 2. S. f. Rol, personaj, eroină care reprezintă o fată inocentă, pură, candidă; p. ext. persoană ingenuă. [Pr.: -nu-u] – Din lat. ingenuus, fr. ingénu. Vezi definitia »

ASÍDUU, -Ă, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. Vezi definitia »

INÓCUU, -UĂ adj. 1. care nu produce nici o vătămare; inofensiv. 2. (fig.) nevinovat, sărac cu duhul. (< lat. innocuus) Vezi definitia »

UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique) Vezi definitia »