serbá (-béz, -át), A celebra, a comemora, a sărbători. – Var. sărba. Lat. servāre (Pușcariu 1582; REW 7872), cf. it. serbare, prov., cat., v. sp. servar. – Der. serbare, s. f. (festivitate, petrecere); sărbătoare (mr. sărbătoare, megl. sîrbătoare), s. f. (zi festivă, petrecere), din participiul serbat cu suf. -oare ca scăldătoare, cîntători etc. (după Pascu, I, 151 și Densusianu, GS, II, 310, din lat. *servatoria); sărbători, vb. (a celebra); sărbătoresc, adj. (festiv). Vezi definitia »

exhibá (a exhiba) (livr.) vb., ind. prez. 3 exhíbă Vezi definitia »

SCĂLÂMBÁ, scălấmb, vb. I. Refl. A face grimase, a se schimonosi; a se urâți, a se sluți. (din zgâmboi¹) Vezi definitia »

LOBÁ vb. I. tr. (Sport) A face un lob. [< lob]. Vezi definitia »

INCURBÁ vb. tr. a curba, a îndoi. (după fr. incurver, lat. incurvare) Vezi definitia »