DEFERÍ, defér, vb. IV. Tranz. 1. (Determinat prin „justiției”, „tribunalului” etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc. 2. (Neobișnuit) A acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distincție). – Din fr. déférer, lat. deferre. Vezi definitia »

MORÁVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morală, moralitate. Bunele moravuri = decență în comportare. – Din năravuri (refăcut după lat. mos, moris). Vezi definitia »

TRI- Element de compunere însemnând „trei”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., lat. tri-. Vezi definitia »

a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard expr. a face o gafă. Vezi definitia »

ÎNAURÍ, înauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A auri. [Pr.: -na-u-. – Var.: (reg.) înaurá vb. I] – În + aur. Vezi definitia »