usturá (-r, -át), vb. – A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. – Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ūstŭlāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1845; REW 9097), cf. usca și it. ustolare (cors. usciá, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). – Der. usturător, adj. (caustic, care ustură, picant); usturătură, s. f. (înțepătură, mîncărime, usturime); usturime, s. f. (senzație de arsură, de mîncărime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustură, plantă Alium sativum); usturoiță, s. f. (plantă cruciferă cu miros de usturoi, Alliaria officinalis). Vezi definitia »

TARARÁ s. f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfârșește. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

vira, virez v. i. a pleca, a dispărea. Vezi definitia »

GENERÁ vb. tr. a produce, a determina, a da naștere la... (< fr. générer, it., lat. generare) Vezi definitia »

Bautura racoritoare originara din Zimbabew, servita de miri in ajunul nuntii Vezi definitia »