Definita cuvantului încuviințare
ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, s. f. Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. – V. încuviința.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încuviințare
EXECUTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire. ♦ Pedepsire cu moartea, execuție. 2. Executarea bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. [Pron. eg-ze-. / < executa]. Vezi definitia »
REZILIÁRE s. f. v. reziliere. Vezi definitia »
vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri Vezi definitia »
INTUBÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a intuba și rezultatul ei. [< intuba]. Vezi definitia »
DEZINTOXICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezintoxica; dezintoxicație. [< dezintoxica]. Vezi definitia »