AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika). Vezi definitia »

TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. Vezi definitia »

HABSBÚRGIC, -Ă, habsburgici, -ce, adj. Al dinastiei Habsburg sau al Imperiului Austro-Ungar condus de împărații din dinastia Habsburg, privitor la această dinastie sau la acest Imperiu. – Habsburg (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »

HAGIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la hagiologie. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. hagiologique]. Vezi definitia »

MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik. Vezi definitia »