Definita cuvantului îndoitură
ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndoitură
șulchínă, șulchíni, s.f. (înv. și reg.) loc unde se tăiau animalele. Vezi definitia »
EPANASTRÓFĂ s.f. (Lit.) Epanadiploză. [Et. incertă]. Vezi definitia »
TELECONFERÍNȚĂ, teleconferințe, s. f. Conferință organizată și transmisă prin diverse sisteme de telecomunicație. – Tele- + conferință. Vezi definitia »
SCOLÁSTICĂ s.f. Învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile. ♦ (P. ext.) Orice speculație sterilă, ruptă de viață. [Gen. -cii. / cf. lat.t. scolastica, fr. scolastique < gr. schole – școală]. Vezi definitia »
LIMÁNDĂ s.f. 1. Gen de pești plați din Oceanul Atlantic. 2. (Arheol.; în cultura acheuleană) Piesă cu două fețe, plată și foarte prelungă. [Pl. -de. / < fr. limande]. Vezi definitia »