Definita cuvantului îndoitură
ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndoitură
IREUȘÍTĂ s. f. nereușită, insucces. (< fr. irréussite) Vezi definitia »
corcoviță, corcovițe s. f. găină. Vezi definitia »
TRUPÍNĂ, trupine, s. f. Tulpină. – Bg., sb. trupina. Vezi definitia »
frâuă s.f. (reg.) săsoaică măritată. Vezi definitia »
NARÁMZĂ1, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: nărámză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza. Vezi definitia »