alungá (alúng, alungát), vb. – A îndepărta, a goni, a speria. Lat. allŏngāre (Pușcariu 71; Candrea-Dens., 1024; REW 1853; DAR); cf. it. allongare, cat. alunyar(se) și lat. elongare › fr. éloigner. DAR și REW consideră că este posibilă der. directă din ēlŏngāre. Cf. lung. – Der. alungat, adj. (îndepărtat, prigonit); alungător, adj. (care alungă; prigonitor). Vezi definitia »

DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier. Vezi definitia »

RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier. Vezi definitia »

SUBJUGÁ vb. tr. 1. a supune cu forța (o țară, un popor); a robi. 2. a răpi libertatea și independența cuiva. ◊ (fig.) a domina, a supune. (< fr. subjuguer) Vezi definitia »

calgá, calgále, s.f. (înv.) locțiitor, urmaș (al hanului tătăresc). Vezi definitia »