PERFECȚIONÍSM s.n. Tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. ♦ Tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie. [< fr. perfectionnisme]. Vezi definitia »

PALUDÍSM s. n. malarie. (< fr. paludisme) Vezi definitia »

ADIABATÍSM s.n. (Fiz.) Stare a unui sistem adiabatic. [Cf. fr. adiabatisme]. Vezi definitia »

BIOLOGÍSM s. n. teorie care încearcă să explice cunoștința și ansamblul fenomenelor psihice prin factorii biologici și fiziologici. (< fr. biologisme) Vezi definitia »

INSTITUȚIONALÍSM s.n. Curent în economia politică burgheză care consideră că economia politică trebuie să aibă drept obiect studierea anumitor categorii ale suprastructurii politice și juridice și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [Pron. -ți-o-. / < fr. institutionnalisme]. Vezi definitia »