TESTAMÉNT s. n. 1. act juridic prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. 2. operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepțiilor sale estetice ori literare. (< fr. testament, lat. testamentum, germ. Testament) Vezi definitia »

DECURÉNT, -Ă adj. (despre frunze) cu limbul prelungit și pe organul pe care e înserat (pețiol sau tulpină). (< fr. décurrent, lat. decurrens) Vezi definitia »

EDIFIÁNT, -Ă adj. 1. moral, moralizator, educativ. 2. edificator. (< fr. édifiant) Vezi definitia »

VESTIMÉNT s.n. (latinism; mai ales la pl.) Îmbrăcăminte, veșmânt. [cf. it. vestimento, lat. vestimentum]. Vezi definitia »

MAGNILOCVÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Dotat cu mare elocvență; orator mare. [Cf. it. magniloquente]. Vezi definitia »