Definita cuvantului înfrunta
ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfrunta
SCUAMÁTA s. f. (anat., mil.) cuirasă făcută din mici bucăți metalice îmbinate ca solzii de pește. (< lat. squamata) Vezi definitia »
LOCUPLETÁ vb. tr. a îmbogăți. (< lat. locupletare) Vezi definitia »
DEFECTÁ vb. I. refl. (despre mașini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica. II. tr. a produce un defect (la o mașină etc.). III. intr. (rar) a trăda. (< defect) Vezi definitia »
TURMENTÁ vb. I. 1. refl., tr. (Liv.) A (se) îmbăta. 2. tr. A chinui, a înnebuni. [< fr. tourmenter]. Vezi definitia »
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii și ale plămânilor în vederea stabilirii unui diagnostic; a asculta. [Pr.: a-us-] – Din fr. ausculter, lat. auscultare. Vezi definitia »