DOCUMÉNT, documente, s. n. 1. Act prin care se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație. 2. Text scris sau tipărit, inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din trecut. – Din fr. document, lat. documentum. Vezi definitia »

OSCITÁNT, -Ă adj. neglijent, neatent, neîngrijit. (< it. oscitante, lat. oscitans) Vezi definitia »

EXPEDIÉNT s. n. mijloc ingenios de a învinge o dificultate; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. (< fr. expédient, lat. expediens) Vezi definitia »

TRANCHILIZÁNT, -Ă, tranchilizanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce o stare de calm, de indiferență. – Din fr. tranquillisant. Vezi definitia »

STENOBIÓNT, -Ă, stenobionți, -te, adj. (Despre unele animale) Care suportă doar variații limitate ale factorilor de mediu. [Pr.: -bi-ont] – După fr. sténobiote. Vezi definitia »