Definita cuvantului înfurcitură
ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfurcitură
VAȘÉTĂ s. f. piele de vițel tăbăcită vegetal, pentru șters automobile sau mobilă. (< fr. vachette) Vezi definitia »
HIPOPNEUMATÓZĂ s. f. colabare incompletă a alveolelor pulmonare, cu diminuarea volumului teritoriului pulmonar corespunzător. (< fr. hypopneumatose) Vezi definitia »
DIAGENÉZĂ s.f. Totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. [< fr. diagenèse]. Vezi definitia »
MĂMÚCĂ, mămuci, s. f. (Pop.) Mămică. – Mamă + -ucă. Vezi definitia »
MICROGÁLĂ s. f. gală1 de mici proporții. (< micro1- + gală1) Vezi definitia »