Definita cuvantului diageneză
DIAGENÉZĂ s.f. Totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. [< fr. diagenèse].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diageneză
MÂRÂIÁLĂ, mârâieli, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Mârâi + suf. -eală. Vezi definitia »
NEREÍDĂ s. f. 1. (mit.) fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării. 2. animal, plantă fixat(ă) de fundul pietros al apelor și mărilor. (< lat. Nereides, fr. néréide) Vezi definitia »
vîrșă (-și), s. f. – Vintir, plasă. – Var. vîrșie, vîrșă. Sl. vrŭšije, sb., slov. vrša (Cihac, II, 499; Tiktin; Conev 74). Vezi definitia »
STEARÍNĂ s. f. 1. acid stearic al glicerinei. 2. corp gras constituit în principal din grăsimi animale. (< fr. stéarine) Vezi definitia »
JUPÂNEȘÍCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui jupâneasă. – Jupâneasă + suf. -ică. Vezi definitia »