Definita cuvantului înfurcitură
ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfurcitură
VUVUITÚRĂ, vuvuituri, s. f. (Reg.) Vuiet, zumzet. [Pr.: -vu-i-] – Vuvui + suf. -tură. Vezi definitia »
CENUȘĂREÁSĂ, cenușărese, s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie, care muncește peste puteri. – Cenușar + suf. -easă. Vezi definitia »
SPOROFÍLĂ s. f. frunză pe care se formează sporangele. (< fr. sporophylle) Vezi definitia »
PIONEFRÍTĂ s. f. nefrită purulentă. (< fr. pyonéphrite) Vezi definitia »
cúcă1, cúci, s.f. (reg.) 1. măciucă cu cârlig cu care se lovește în cap morunul prins la cârlige. 2. instrument de pescuit alcătuit dintr-o plasă pe două inele puse cruciș; capcană, gaie, năpastă. 3. (reg.) o parte a războiului de țesut. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z