TONÉM s. n. (lingv.) fonem care se distinge doar prin ton. (< engl. tonem) Vezi definitia »

ERITÉM s.n. Afecțiune a pielii, manifestată prin pete roșii, care apare în unele boli. [Pl. -me, -muri. / < fr. érythème, cf. gr. erythema – roșeață]. Vezi definitia »

BLESTÉM, blesteme, s. n. Imprecație (legată de credințele superstițioase) prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra unui lucru. [Acc. și: bléstem] – Postverbal al lui blestema. Vezi definitia »

EPIFONÉM, epifoneme, s. n. Exclamație sentențioasă prin care se termină un discurs, o povestire. – Din fr. épiphonème. Vezi definitia »

GRAFÉM s.n. Semn scris al unui sunet sau fonem; literă. [Pl. -me. / < fr. graphéme]. Vezi definitia »