lambá s.f. (reg.) rindea de făcut scobituri. Vezi definitia »

turbá (turbéz, turbát), vb. – 1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-și ieși din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. Lat. turbāre (Pușcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), cf. it. turbare, prov., cat. torbar, sp. turbar, port. torvar, alb. tërboń. Der. din lat. torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – Der. turbă, s. f. (rabie), popstverbal); turbăciune, s. f. (furie, mînie), cu suf. -ciune (după Candrea, din lat. turbātĭōnem); turbat, adj. (care suferă de rabie; furios,, violent, sălbatic; strașnic); turbătură, s. f. (înv., rabie). Vezi definitia »

BULBA, peșteră în SV României, în N Pod. Mehedinți, pe dr. văii omonime, la 325 m alt. Lungime: 4.860 m. Formată dintr-o rețea de galerii dispuse pe trei nivele; prezintă sifoane, scurgeri parietale, agregate calcice, draperii etc. Faună bogată (insecte, fluturi, viermi etc.). Greu accesibilă. Vezi definitia »

SIMARÚBA s. m. arbore din America tropicală cu frunze alterne foarte mari, a cărui scoarță are proprietăți de aperitiv. (< fr. simaruba) Vezi definitia »

INTUBÁ vb. tr. (med.) a introduce (medicamente, mâncare etc.) cu ajutorul unui tub. (< fr. intuber, it. intubare) Vezi definitia »