MAJÓR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile și politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.: în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisă majoră = premisă care conține termenul major al silogismului. 3. (Înv.; Mil.; în sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (și substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri și două semitonuri. – Din fr. majeur. Vezi definitia »

RADIOCOMENTATÓR, -OÁRE s. m. f. comentator al unui post de radio. (< radio² + comentator) Vezi definitia »

HUMÓR s. n. V. umor. Vezi definitia »

EXTERMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care extermină, nimicitor. (< fr. exterminateur, lat. exterminator) Vezi definitia »

CONTRATORPILÓR s. n. (mar.) distrugător. (< fr. contre-torpilleur) Vezi definitia »