Definita cuvantului înrădăcinare
ÎNRĂDĂCINÁRE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina. – V. înrădăcina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înrădăcinare
SĂVÂRȘÍRE, săvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși. Vezi definitia »
COLECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a colecționa. [Pron. -ți-o-. / < colecționa]. Vezi definitia »
VEGETÁRE, vegetări, s. f. Faptul de a vegeta. – V. vegeta. Vezi definitia »
GEOMETRIZÁRE, geometrizări, s. f. Acțiunea de a geometriza. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza. Vezi definitia »
ORIENTÁRE, orientări, s. f. Acțiunea de a (se) orienta și rezultatul ei; p. ext. direcție, sens. ♦ Fig. Tendință, înclinare; convingere, concepție. [Pr.: -ri-en-] – V. orienta. Vezi definitia »