Definita cuvantului înrădăcinare
ÎNRĂDĂCINÁRE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina. – V. înrădăcina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înrădăcinare
VEȘTEJÍRE, veștejiri, s. f. Faptul de a (se) veșteji. [Var.: vestejíre s. f.] – V. veșteji. Vezi definitia »
BUIMĂCÍRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci. Vezi definitia »
AIURÁRE, aiurări, s. f. Faptul de a aiura. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiuríre s. f.] – V. aiura. Vezi definitia »
NEGOCIÉRE s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vânzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia]. Vezi definitia »
CARBOXILÁRE s.f. (Chim.) Introducere a grupării carboxil în molecula unui compus organic. [< carboxil, după fr. carboxylation]. Vezi definitia »