ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă. Vezi definitia »

Problema factualitatii unei obligatii este aceea a aptitudinii ei de a fi adevarata din cauza ca urmareste sa enunte un fapt (nu are deci alta functie).> capacitate de adevar; expresivism; proiectivism. Sursa: Dictionar de filosfie, Oxford Vezi definitia »

ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare) Vezi definitia »

CINEMÁ² s. n. cinematograf. (< fr. cinéma) Vezi definitia »

forma de afirmare publica a convingerilor personale sau de grup in legatura cu un anumit eveniment de interes major Vezi definitia »