ÎNFRĂȚITÓR, -OÁRE, înfrățitori, -oare, adj. (Rar) Care înfrățește. – Înfrăți + suf. -tor. Vezi definitia »

CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor. Vezi definitia »

PLISCUȘÓR, pliscușoare, s. n. Diminutiv al lui plisc. – Plisc + suf. -ușor. Vezi definitia »

VOBULATÓR s.n. (Telec.) Generator electronic, de frecvență variabilă, periodic și continuu între două limite date. [< fr. wobbulateur]. Vezi definitia »

MECANIZÁTÓR s. m. mecanic, tehnician pentru mașini agricole. (< rus. mehanizator) Vezi definitia »