DEPĂRTÁRE, depărtări, s. f. 1. Faptul de a (se) depărta. ♦ (Concr.) Loc situat la mare distanță de vorbitor. 2. Distanță. ◊ Loc. adj. și adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. – V. depărta. Vezi definitia »

PÂRPĂLÍRE, pârpăliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli. Vezi definitia »

LAPIDÁRE s.f. Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire, omorâre cu pietre; lapidație. [< lapida]. Vezi definitia »

ÎNCETÁRE s. f. Acțiunea de a înceta și rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârșit. ◊ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat. ◊ Expr. Încetare din viață = moarte, deces. – V. înceta. Vezi definitia »

POVĂȚUÍRE, povățuiri, s. f. Faptul de a povățui; sfat, îndrumare, povață. – V. povățui. Vezi definitia »