ROMÂNÍE s. f. 1. (Înv.) Limba română. ◊ Expr. Pe românie = în românește, în limba română. 2. (În forma rumânie) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie. [Var.: rumâníe s. f.] – Român + suf. -ie. Vezi definitia »

HOMOMERÍE s. f. (biol.) 1. egalitate numerică, uniformitate a părților unor organe ale aceleiași specii. 2. influență reciprocă identică a factorilor ereditari. (< fr. homomérie) Vezi definitia »

ALGEZIMETRÍE s.f. Determinare a intensității excitației necesare provocării unei senzații dureroase. [< fr. algesimétrie, cf. gr. algesis – durere, metron – măsură]. Vezi definitia »

MASONERÍE s. f. 1. francmasonerie. 2. lucrare de zidărie din diverse materiale, unite cu un liant. (< fr. mașonnerie) Vezi definitia »

ADAPTOMETRÍE s. f. măsurare a adaptării retiniene. (< fr. adaptométrie) Vezi definitia »