Definita cuvantului românie
ROMÂNÍE s. f. 1. (Înv.) Limba română. ◊ Expr. Pe românie = în românește, în limba română. 2. (În forma rumânie) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei (domn, boieri, mănăstiri); condiție de rumân; iobăgie. [Var.: rumâníe s. f.] – Român + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu românie
scopoșénie, scopoșénii, s.f. (înv.) țel, țintă, obiectiv. Vezi definitia »
PREACUVIOȘÍE, preacuvioșii, s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de referență pentru clerici. [Pr.: -vi-o-] – Prea + cuvioșie. Vezi definitia »
METACROMAZÍE s. f. (Med.) Însușirea de a se colora diferit în raport cu colorantul utilizat sau cu țesuturile din jur. – Din fr. métachromasie. Vezi definitia »
NEVROTOMÍE s.f. v. neurotomie. Vezi definitia »
TRANSLITERÁȚIE s. f. transcriere a unui text dintr-un alfabet în altul, redând literele prin echivalentele lor, fără a se ține seama de valoarea fonetică a semnelor. (< fr. translitération) Vezi definitia »