Definita cuvantului însoțire
ÎNSOȚÍRE, însoțiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit. 2. (Pop.) Căsătorie; cununie; nuntă. ♦ Împerechere. – V. însoți.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însoțire
XEROGRAFIÉRE, xerografiéri, s.f. Acțiunea și rezultatul de a xerografia. (din xerografia) Vezi definitia »
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde. Vezi definitia »
STRÂNÁRE, strânări, s. f. (Reg.) Pată albă pe botul calului sau al altor animale. Vezi definitia »
EXERCITÁRE s.f. Acțiunea de a exercita și rezultatul ei. [< exercita]. Vezi definitia »
ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulți. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z