Definita cuvantului însoțire
ÎNSOȚÍRE, însoțiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit. 2. (Pop.) Căsătorie; cununie; nuntă. ♦ Împerechere. – V. însoți.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însoțire
LINIÉRE, linieri, s. f. Acțiunea de a linia și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. linia. Vezi definitia »
URMĂRÍRE, urmăriri, s. f. Acțiunea de a urmări și rezultatul ei. ♦ Acțiune ofensivă de luptă, executată de trupe în scopul nimicirii inamicului care se retrage. – V. urmări. Vezi definitia »
DEZANGAJÁRE s.f. Acțiunea de a dezangaja și rezultatul ei. ♦ Complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. [< dezangaja]. Vezi definitia »
ABJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< abjudeca]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z