Definita cuvantului întăritură
ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întăritură
LÍGĂ s.f. Uniune de state, de orașe etc., constituită în vederea realizării unui scop comun; organizație. [Cf. fr. ligue, it. liga]. Vezi definitia »
ECOGRÁMĂ, ecograme, s. f. (Med.) Diagramă obținută la ecograf. – Din fr. échogramme, engl. echogram. Vezi definitia »
ceacaríbă, ceacaríbe, s.n. (reg.) nap turcesc. Vezi definitia »
críntă (crínte), s. f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crință, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s. f. (coș). Cf. rut. krinka „sticluță”, mag. kerenta „blid”. Vezi definitia »
ZI-LUMÍNĂ s.f., (v. zi (1)) art. zíua-lumínă, g.-d. art. zílei-lumínă; pl. zíle-lumínă Vezi definitia »