DISTÍNGE vb. I. tr. 1. a deosebi un lucru de altul. ◊ a vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. a acorda cuiva o distincție, un premiu. II. refl. a ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. (< fr. distinguer, lat. distinguere) Vezi definitia »

zoosporánge s. n., pl. zoosporange Vezi definitia »

NÍNGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cădea zăpadă. ◊ Expr. (Parcă) îi tot ninge și-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită, posomorâtă. A-i ninge în barbă (sau pe cap, în păr) = a încărunți. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zăpadă. 2. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. ♦ Tranz. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). – Lat. ningere. Vezi definitia »

FARÍNGE s. n. partea superioară a esofagului. (< it. faringe, după fr. pharynx) Vezi definitia »

GRUNGE GRANGI/ s. n. stil vestimentar în vogă, neglijent, comod și ieftin. (< engl. grunge) Vezi definitia »