Definita cuvantului întorcător
ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. Întoarce + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întorcător
BIODETECTÓR, biodetectoare, s. n. (Biol.) Organ de simț al organismelor vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + detector. Vezi definitia »
DERIVÓR, derivoare, s. n. (Mar.) 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării. 2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. – Din fr. dériveur. Vezi definitia »
NĂSCIÓR, născioare, s. n. Năsuc. – Năsuc + suf. -ior. Vezi definitia »
ADDUCTOR (‹ fr., lat.) adj. (ANAT.) Mușchi ~ = mușchi care apropie un membru sau un segment de membru de axul median al corpului. Vezi definitia »
HIRUDINICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu hirudinicultura. (< fr. hirudiniculteur) Vezi definitia »