Definita cuvantului întorsătură
ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, s. f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ Fig. Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. Fig. (Rar) Întorsură (2). 3. Fig. Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întorsătură
SPÍNĂ s.f. Proeminență ascuțită (a unui os). ♦ Spină bifidă = malformație congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, de obicei în regiunea lombară. [< fr., lat. spina-bifida]. Vezi definitia »
INTERFERÉNȚĂ, interferențe, s. f. 1. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mișcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor. – Din fr. interférence. Vezi definitia »
ANTIPÁPĂ s. m. papă ales pe cale ilegală. (< fr. antipape) Vezi definitia »
PANCREATÍTĂ, pancreatite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a pancreasului. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatite. Vezi definitia »
BIOCOSMÉTICĂ s. f. cosmetică în care tratamentul este de tip biologic. (< bio- + cosmetică) Vezi definitia »