Definita cuvantului întorsătură
ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, s. f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ Fig. Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. Fig. (Rar) Întorsură (2). 3. Fig. Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întorsătură
ASPARÁGINĂ s. f. alcaloid din mlădițele de sparanghel, din rădăcinile de nalbă etc., diuretic, folosit ca. (< fr. asparagine) Vezi definitia »
BROWNIÁNĂ [BRAU-] adj. mișcare browniană = mișcare continuă a particulelor microscopice, în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. (< fr. brownien) Vezi definitia »
VASCULARÍTĂ s. f. angeită; vasculită. (< fr. vascularite) Vezi definitia »
TRÚBĂ, trube, s. f. (Reg.) Trâmbiță. – Rus truba. Vezi definitia »
SÂMZÂIÁNĂ s. f. v. sânziană. Vezi definitia »