ZGÂȚ- elem. Rădăcină de natură expresivă care pare să indice ideea de vioiciune sau de mișcare continuă. (onomat., cf. hâț, bâț, fâț) Vezi definitia »

SFIÉȚ, SFIÁȚĂ, sfieți, -e, adj. (Înv.) Sfios. [Pr.: sfi-eț] – Sfii + suf. -eț. Vezi definitia »

CHIBÍȚ/CHÍBIȚ s. m. cel care asistă la un joc de noroc. (< germ. Kiebitz) Vezi definitia »

obráț, obráțe, s.n. (înv. și reg.) 1. loc (cu pomi) la poalele unui deal cu vii; marginea viei. 1. veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m. Vezi definitia »

cleánț (cleánțuri), s. n. – 1. Pas, defileu. – 2. Stîncă, țanc. Sb. klanac (gen. klánca), după Drăganu, Dacor., III, 704 și DAR. În Banat și Trans de Sud. Vezi definitia »