tréi num. – Numărul dintre doi și patru. – Mr., megl., istr. trei. Lat. tres (Pușcariu 1858; REW 8883), cf. vegl. tra, it. tre, prov., cat., sp., port. tres, fr. trois. – Der. treizeci, num.; treilea (f. treia), num.; treime, s. f. (a treia parte; trinitate). Vezi definitia »

covéi¹, covéie, adj. (reg.) încovoiat, întors, cotit. Vezi definitia »

cristéi², cristéi, s.m. (reg.) 1. pasăre cu glasul răgușit; cârstei. 2. nume de joc (la priveghi). Vezi definitia »

MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĩ. Vezi definitia »

șchei¹ s.m. (reg.) crucea-șalelor (la cai). Vezi definitia »