ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, vb. I. Tranz. 1. A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî. 2. A ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii). ♦ Refl. recipr. A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte. – Lat. *infrontare (< frons). Vezi definitia »

húrta s. f. – În expresia: cu hurta, cu grămada. – Var. vurtă. Rut. hurt, pol. hurt „turmă”, pol. hurtem „în ansamblu” (Cihac, II, 144; Tiktin). Vezi definitia »

TRANSMUTÁ, transmút, vb. I. Tranz. A supune unei transmutații chimice. ♦ P. gener. A transforma, a schimba. – Din fr. transmuter. Vezi definitia »

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter. Vezi definitia »

COLMATÁ vb. I. tr. A astupa porii unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. [< fr. colmater]. Vezi definitia »